Pretenţiile limbii române( Î sau Â)

Am două prietene care anul ăsta au dat admitere la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării(FJSC) din Bucureşti, iar azi am dat de următorul articol pe facebook(articol împărţaşit de una din ele - echivalentul lui share în română sună ridicol): Perle în avanpremieră de la admiterea la FJSC 2012
De curiozitate am dat să îl citesc, apoi am mai citit Unde nu-i mentă, vai de mentor! şi Perle – valul 1, pentru că erau printre articolele similare.

Am rămas cu un gust amar după aceste articole. Unele din perlele menţionate erau într-adevăr penibile ca formulare, dar altele erau nişte fraze puţin mai umflate ca exprimare, dar destul de ok per total. Mi s-a părut că pretenţiile şi plângerile la adresa generaţiei 2012 au fost cam exagerate, dar ce m-a lovit încă de la primele rânduri ale primului articol a fost faptul că domnul asistent George Hari Popescu, autointitulat - cel mai probabil - ministrul Cyberculturii, scrie cu Î şi nu cu  în mijlocul majorităţii cuvintelor. Nu am înţeles de ce scrie "română", dar apoi "gîndit".

Nu vreau să se înţeleagă că arunc cu noroi într-un cadru didactic universitar cu care nu am avut şi nici nu voi avea vreo legătură şi pe care în principiu îl respect după ce i-am vizitat pagina de pe site-ul FJSC.

Nu ştiu nici de când s-a schimbat regula pe care eu o ştiu încă din clasele primare "se scrie cu Î doar la început şi sfârşit de cuvânt, iar cu  în interiorul cuvintelor", dar dacă noi suntem acuzaţi că ne prostim pe an ce trece, aşa acuz şi eu generaţiile mai vârstnice că nu se pot adapta schimbărilor limbii române.

Zic noi, pentru că, deşi am 24 de ani, încă mă consider printre generaţiile tinere, iar proful în cauză, deşi are doar 36 de ani, se pare că face parte din cele "bătrîne". Nu e prima dată când văd un profesor universitar scriind aşa, de fapt nu îmi amintesc să fi văzut vreunul sărit de 40 de ani care să folosească Â cum trebuie.

Avem pretenţii de super corectitudine, dar nu ne putem adapta schimbărilor, asta mi se pare exagerare.

În ultima vreme parcă îmi e teamă să mai tastez şi două cuvinte ca nu cumva să scriu ceva greşit şi să fiu etichetată "retardată". Fenomenul "vânării greşelilor gramaticale sau de tastare" e în plină ascensiune pe orice site te duci. Mereu se găseşte unul care să se creadă inteligent şi se apucă să corecteze pe alţii... dar gata că încep să deviez de la subiectul principal.

*Credit pentru imaginea de la început articolului Cât de inteligenţi erau românii în anii '40?

Cu pretenţia să folosiţi  corect, a voastră

Amarena